Am reuşit să trec cu bine primele două etape din programul de pregătire întocmit de antrenorul Gyongyossy. Mi-am permis chiar să tratez cu uşoară aroganţă proba de luni, de alergare forţă - 2 km. Nu prea am înţeles care e treaba cu forţa, aşa că mi-am zis că ar trebui să parcurg distanţa cât mai rapid cu putinţă. Continui să rămân superior melcului ca viteză. Şi cam atât. Am făcut cei 2 km în 10 minute, faţă de 13, cât îmi lua în mod normal. Şi chiar mi s-a părut că aş putea să fac 3 km, dar mi-a căzut suflul pe jos după alţi 300 de m şi nu am mai reuşit să-l ridic.
Alergarea de marţi, de 45', a fost relativ ok. Ştiam că o pot duce la bun sfârşit de duminică, zi în care am parcurs pentru prima dată 8 km. Aşa că am reluat aceeaşi cursă, pe care am terminat-o în ruşinosul timp de 52'. Pe la cel de-al patrulea km m-am surprins că, furat de gânduri, abia mai dădeam din picioare. Deocamdată, se dovedeşte că epoca vitezei nu-i de mine.
Să vedem dacă e măcar epoca rezistenţei. Mâine mă aşteaptă o cursă de 12 km. E pentru prima dată în viaţa mea când alerg două cifre. Mi se pare colosal, dar e doar un sfert din cât mi-am propus până în toamnă. În urmă cu câteva luni, aş fi obosit numai cât mi-ar fi spus cineva 12 km. Şi aş fi băut o bere. Aşa că desfac şi eu acum la o bere, în cinstea obositului care am fost.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu