Ultimele antrenamente au dovedit din plin, dacă mai era nevoie, superficialitatea cu care tratez situaţiile care ar trebui să fie extrem de simple. Şi care, astfel tratate, devin extrem de complicate.
Sâmbătă aveam de făcut 60 de metri alergare cu genunchii la piept, 60 m pas sărit, 60 m pas săltat, apoi alergare 35'. Prima parte mi se părea o bagatelă şi exact asta m-a dat peste cap. În timp ce săream şi săltam aveam impresia că fac cu mine dresură de elefanţi. Nu, nu am reuşit să închei nici măcar jumătate din exerciţii. Enervat, am pornit într-o alergare din care am parcurs iarăşi mai puţin de jumătate, adică vreo 2,5 km.
Cei 12 km pe care trebuia să-i alerg duminică s-au transformat în 10 (64'). Am vrut să repar totul marţi şi în locul celor 5 km să fac 12. N-am reuşit decât să dau ceva mai repede din picioare (5 km - 29'). Şi atât. Cât timp nu voi trata fiecare kilometru cu acelaşi respect, proiectul meu are toate şansele unui eşec.
joi, 23 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
S-ar putea sa sune imbecil... dar care-i diferenta intre pas sarit si pas saltat?Mersi :))
Trimiteți un comentariu