Întoarcerea lui Fugărilă

După o săptămână de pauză, am pus din nou mergătorii în picioare şi am luat-o la fugă. Trei kilometri (15'), după care m-am întors acasă. În săptămâna precedentă am alergat doar de două ori, luni şi miercuri, de fiecare dată câte 5 km. O stare constantă de oboseală m-a determinat să spun stop pentru un timp, cu gândul de a-mi face nişte analize medicale complete (primele din viaţa mea), să vad dacă am toate mineralele la mine. Până ajung la recensământul lui Mendeleev, am zis să mai bag nişte kilometri, poate scot din nou alergătorul din mine. N-am reuşit. Promit să-l caut şi mâine, că nu-i de capul lui.

Apun înainte de răsărit

Luni - 10 km, miercuri - 5 km, duminică - 13 km (80'). Bilanţul dezamăgitor al celei mai proaste săptămâni de antrenament. Am o senzaţie de continuă oboseală şi abandonez din ce în ce mai des cursele lungi.

Cea mai mare dezamăgire am avut-o marţi. Îmi propusesem să fac 10 serii de viteză. După ruşinea păţită la prima tentativă, în urmă cu o săptămână, când trebuia să fac 10 serii de viteză de câte 1 km fiecare şi nu am reuşit să închei nici măcar una, am zis că mă mulţumesc şi cu 200 m.

Primele două serii au decurs lamentabil. La următoarele am scăzut distanţa la 100 m. Tot prost. E clar, se vede că am ieşit din secolul vitezei.

Alergător de canapea

Am văzut "The spirit of the maraton", un documentar despre cei care se încumetă să se alinieze la startul celor 42 de km. Profesionişti, amatori sau debutanţi. Mi-a venit să alerg doar de la trailerul pe care l-am urmărit pe youtube. Tensiunea cursei e atât de bine surprinsă în documentar încât îţi vine să plângi, suferi alături de competitori, şi stai cu sufletul la gură, până la final.

În paralel, mi-am continuat propriile curse. Duminică am abandonat cursa de 15 km după doar 5 km (29'). Poate că reuşeam să mai parcurg câţiva km, dar mă târam de oboseală. Am decis să nu forţez şi să încep odihnit o nouă săptămână de antrenament. Aa, de unde oboseală dacă n-am alergat mai nimic?! Păi, când te culci la 2 dimineaţa după un concurs de halbere...

În căutarea alergătorului pierdut

Nici două zile de pauză nu au făcut revenirea mai uşoară. Joi am călcat în picioare doar 5 km, în 29'. Vineri m-am oprit după 10 km. Singurul lucru bun e că pentru prima dată am scos pe 5 km sub 28', am adormit însă în la cea de-a doua tură şi am încheiat cu un timp total de 59'.

I-am scris lui Isăilă, pe blog. Nu mi-a răspuns direct ci a postat, a doua zi, o schemă de antrenament. "In general, evit sa ofer programe de antrenament fara sa stiu ceva despre cel care se antreneaza, despre ce isi propune, despre determinare, despre forma sa fizica. Pe net, se gasesc sute de programe pentru maraton, dar cel mai important program este cel adaptat la stitlul tau de viata, la puterile si timpul tau. Ma antrenez 18 saptamani. De la maraton la maraton imi transform programul. Pastrez aceeasi structură: 2 zile de viteza, 2 zile de alergari medii (intre 5 si 8 kilometri), 2 zile de alergari lungi (intre 12 -36 de kilometri). Luni -alergare medie, marti - viteza, miercuri - medie, joi - viteza, vineri - pauza, sambata - alergare lunga in ritm de maraton, duminica - alergare foarte lunga. Aceasta e structura de baza".

Probabil că voi urma în linii mari ce spune aici, trăgând cu ochiul şi la ce scria pe blogul său acum doi ani, înainte de a participa la primul maraton. Important e să mă mişc măcar de 5 ori pe săptămână. Din ce în ce mai mult.