Trei - zece, probă de maraton!

Am repus pantofii de alergare în picioare abia pe la sfârşitul lunii octombrie. Plin de încredere, doar terminasem 42 de km la Budapesta, mi-am propus să fac două ture de faleză, adică 10 km. M-am oprit după trei. Epuizat. Şi complet năucit. Eu, cel care încă mai aveam în nări mirosul maratonului de pe străzile Ungariei, mă lăsasem doborât de o distanţă infimă. Preţul trufiei aveam să-l plătesc şi-n zilele următoare, abia pe la începutul lui noiembrie reuşind să ating cei 10 km propuşi.
Tot atunci, am luat decizia să particip la un nou maraton, la Roma, în 21 martie. La modul relativ serios, am reluat antrenamentele de la sfârşitul lui noiembrie. De această dată, experimentul se shimbă, la fel şi obiectivele: să fac semimaratonul sub 2h (faţă de 2h15' la Budapesta) iar maratonul sub 4h30' (faţăde 5h28' la Budapesta).
Până atunci, am un imens motiv de bucurie: mi-am dat azi peste cap majoritatea recordurilor personale. Am făcut o cursă de 13 km, în care trebuia să parcurg primii doi în alergare uşoară, zece cât mai repede cu putinţă iar ultimul, în pas relaxat. Am reuşit să închei cel mai rapid 1km (al treilea) în 4'50'', 8 km în 44'20, 10 km în 56'16'' iar 13 km în 73'51''!
Semn că încep şi drumurile mele să ducă la Roma!