Unde este încălzirea globală când ai nevoie de ea?

Săptămâna a început destul de prost. Nu din cauza viscolului, cât a faptului că nu ai pe unde să alergi, trotuarele fiind pline de zăpadă afânată.

Am încercat să fac pe şosea cele cinci ture din bucla de 3000 cu dealuri. Am renunţat după şase km şi trei maşini care au trecut milimetric pe lângă mine. Au şi şoferii dreptatea lor: eu nu plătesc rovinietă, deci nu am ce căuta pe şosea. Voi avea şi eu dreptatea mea, când îi voi prinde că parchează pe trotuar. Dacă ei au voie să mă calce pe drum, înseamnă că şi eu aş avea voie să le sparg geamurile şi cauciucurile.

Până atunci, am reuşit să închei trei ture de 15 km prin zăpadă, pe faleză, într-un timp mulţumitor în condiţiile date: 91’32. Pe –8 grade şi un vânt care cobora temperatura resimţită la –12. Mă îngrozeşte uşor prognoza pe zilele următoare, când se va ajunge şi la –21 de grade, noaptea, şi –15, ziua. În ritmul acesta, pinguinii nu vor mai muri de foame la pol ci de râs, când vor vedea că au migrat ca proştii în România, păcăliţi de vreme.