După aproape două luni de antrenamente lungi şi obositoare, săptămâna aceasta a fost prima cu un program relaxat. Luni am avut doar 25 de minute de mişcare, au urmat două zile de pauză şi alte trei în care trebuia să fac 45' de mişcare. Dacă joi am parcurs 10 km în 56'26'', vineri am avut parte de o surpriză plăcută: un nou record personal: 5 km - 25'55'', 8 km - 41'41''. Cu trei minute mai puţin decât aveam înainte!
Semn că nu doar ghioceii apar primăvara din zăpadă, ci şi performanţa.
sâmbătă, 27 februarie 2010
luni, 22 februarie 2010
Mai repede e mai încet
Pentru a treia oară de când am reluat pregătirea, am avut de parcurs patru ture totalizând 22 de km. Pe o vreme excelentă (8 grade plus) şi o faleză liberă de zăpadă am reuşit să scot un timp mulţumitor, cu o medie finală de 6min/km: 31'08'' (5,5 km), 1h03'10'' (11 km), 1h36'38'' (16,5 km) şi 2h12'08'' (22 km).
Deşi la mijlocul cursei aveam cu două minte mai puţin decât data trecută, am încheiat cu două minute mai târziu. Semn că am început prea tare sau am o scurgere de viteză undeva, de prin tura a treia.
Deşi la mijlocul cursei aveam cu două minte mai puţin decât data trecută, am încheiat cu două minute mai târziu. Semn că am început prea tare sau am o scurgere de viteză undeva, de prin tura a treia.
sâmbătă, 13 februarie 2010
Sindromul Revelionului
Am încheiat şi săptămâna aceasta o serie de patru ture lungi pe faleză (bac - Elconav). Pentru prima dată după mult timp, am alergat 99% din traseu pe asfalt. Între speranţa de a termina aproape de 2h şi realitate s-a dovedit iar o diferenţă imensă.
În multe cifre, cursa a arătat aşa: 5,5 km - 31'10'', 11km - 63'37'', 16,5km - 1h36'30'', 22 km - 2h10'08''. Ultimele trei ture au fost aproape identice, în jur de 33'30''. Faţă de data trecută, am reuşit să scot o medie sub 6min/km şi aproape opt minute mai puţin.
În urmă cu o lună, pe minus multe grade, mă bucuram să văd în jur de zece oameni în fiecare seară alergând pe faleză. Azi, în condiţii foarte bune, de plus 4 - 5 grade, m-am întâlnit în cele două ore de fugă cu o singură persoană. Din păcate, am intuit corect ce se întâmpla în urmă cu o lună: oamenii juraseră de Revelion ca "de mâine" să-şi schimbe stilul de viaţă. Dacă ar fi reînnoit jurămintele şi de Revelionul pe stil vechi din 13 ianuarie sau de anul nou chinezesc (28 ianuarie), poate că ar mai fi alergat şi în ziua de azi.
Din fericire, mai există speranţă, deoarece hinduşii încă nu au sărbătorit trecerea în noul an: cei din Kashmir încep anul lunar caşmiric (Navreh) în a doua săptămână din martie iar cei din Nepal în a treia săptămână din martie. În sudul Indiei, anul nou (Ugadi) începe la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie.
Încă o dată, speranţa moare ultima. Din păcate, şi în acest caz, moare.
În multe cifre, cursa a arătat aşa: 5,5 km - 31'10'', 11km - 63'37'', 16,5km - 1h36'30'', 22 km - 2h10'08''. Ultimele trei ture au fost aproape identice, în jur de 33'30''. Faţă de data trecută, am reuşit să scot o medie sub 6min/km şi aproape opt minute mai puţin.
În urmă cu o lună, pe minus multe grade, mă bucuram să văd în jur de zece oameni în fiecare seară alergând pe faleză. Azi, în condiţii foarte bune, de plus 4 - 5 grade, m-am întâlnit în cele două ore de fugă cu o singură persoană. Din păcate, am intuit corect ce se întâmpla în urmă cu o lună: oamenii juraseră de Revelion ca "de mâine" să-şi schimbe stilul de viaţă. Dacă ar fi reînnoit jurămintele şi de Revelionul pe stil vechi din 13 ianuarie sau de anul nou chinezesc (28 ianuarie), poate că ar mai fi alergat şi în ziua de azi.
Din fericire, mai există speranţă, deoarece hinduşii încă nu au sărbătorit trecerea în noul an: cei din Kashmir încep anul lunar caşmiric (Navreh) în a doua săptămână din martie iar cei din Nepal în a treia săptămână din martie. În sudul Indiei, anul nou (Ugadi) începe la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie.
Încă o dată, speranţa moare ultima. Din păcate, şi în acest caz, moare.
joi, 11 februarie 2010
Ce caut eu în epoca vitezei?
Azi am avut serii de viteză în program. Patru. De câte doi kilometri fiecare, că aşa am vrut eu; normal erau de timp (2x10', respectiv 15'). Dar, pentru a vedea cu ochiul liber progresul, am decis să parcurg o distanţă fixă.
Am reuşit să fac cel mai rapid kilometru (4'37'') şi Faleza Inferioară, de la bac la elice (2 km) în 10'03'' şi 10'10''. Adică timpii pe care îi consideră antrenorul Tămăşanu demni de o "alergare uşoară".
Nu contează, eu sunt extrem de bucuros că am coborât în zona kilometrului în cinci minute. Voi ajunge şi în epoca vitezei, deocamdată mă simt mai bine în cea a rezistenţei. Chiar dacă nu este în munţi.
Am reuşit să fac cel mai rapid kilometru (4'37'') şi Faleza Inferioară, de la bac la elice (2 km) în 10'03'' şi 10'10''. Adică timpii pe care îi consideră antrenorul Tămăşanu demni de o "alergare uşoară".
Nu contează, eu sunt extrem de bucuros că am coborât în zona kilometrului în cinci minute. Voi ajunge şi în epoca vitezei, deocamdată mă simt mai bine în cea a rezistenţei. Chiar dacă nu este în munţi.
marți, 9 februarie 2010
Bucuria de a pierde timp
În urmă cu aproape o săptămână am reuşit să fac pentru prima dată 10 km în 55'. Cu mai bine de două minute sub precedentul record personal. "Doar atât?", a răspuns imensei mele bucurii iubita mea Isabela.
După o zi de pauză, astăzi aveam de făcut 15 km în 75'! "Alergare uşoară", mi-a scris profesorul Tămăşanu în foaia de antrenament. Ce alergare uşoară, când visul meu e să am o medie de cinci minute per kilometru? Am scos melcul din mine în "codul portocaliu de viscol" şi l-am pus la treabă. Afară nu era nici pe departe atât de groaznic: nu mai ningea, vântul bătea destul de uşor, erau -6 grade resimţite drept -12 şi un praf de zăpadă aşternut peste trotuarele îngheţate.
Aveam în creier două evenimente: victoria celor 10 km în 55' şi eşecul celor 22 de km în 138'! Am sperat să scot o medie sub şase minute per kilometru şi am reuşit să închei cele trei ture de faleză astfel: 28'39 - prima tură, 57'40 - după cea de-a doua şi 87'22 - a treia.
În ritmul ăsta, am şanse să ating ce mi-am propus: semimaraton sub 2h şi maraton sub 4h30'. În cazul în care pierd doar timp.
După o zi de pauză, astăzi aveam de făcut 15 km în 75'! "Alergare uşoară", mi-a scris profesorul Tămăşanu în foaia de antrenament. Ce alergare uşoară, când visul meu e să am o medie de cinci minute per kilometru? Am scos melcul din mine în "codul portocaliu de viscol" şi l-am pus la treabă. Afară nu era nici pe departe atât de groaznic: nu mai ningea, vântul bătea destul de uşor, erau -6 grade resimţite drept -12 şi un praf de zăpadă aşternut peste trotuarele îngheţate.
Aveam în creier două evenimente: victoria celor 10 km în 55' şi eşecul celor 22 de km în 138'! Am sperat să scot o medie sub şase minute per kilometru şi am reuşit să închei cele trei ture de faleză astfel: 28'39 - prima tură, 57'40 - după cea de-a doua şi 87'22 - a treia.
În ritmul ăsta, am şanse să ating ce mi-am propus: semimaraton sub 2h şi maraton sub 4h30'. În cazul în care pierd doar timp.
sâmbătă, 6 februarie 2010
22!
Pentru prima dată de când am reluat antrenamentele am trecut graniţa celor 20 de km. În urma performanţelor bune înregistrate cu o zi înainte (10 km în 55') mă aşteptam să scot puţin peste două ore. Cu aşteptarea am rămas.
Am făcut cel puţin două greşeli care m-au costat: am început puţin prea tare şi nu am apucat, de la ultima cursă, să mă îndop cu carbohidraţi cât să am energie pentru ce mă aştepta: patru ture ceva mai lungi: bac - clădirea Mavlomar, atât pe Faleza Inferioară cât şi pe cea Superioară. În total, 5,5 km.
Prima am încheiat-o în 31'17, a doua în 1h05', a treia în 1h40'30'', pentru a finaliza la 2h17'55! Un mic dezastru, în condiţiile în care mi-am propus să fac la Roma semimaratonul în jur de 2h iar maratonul sub 4h30'.
Din fericire, nu am terminat cursa epuizat, ci doar dând vina. Ba că jumătate din traseu a fost numai gheaţă, ba că pământul e rotund şi eu am nimerit partea în care trebuie să-l urci, ba că...
Am primit o lecţie, rămâne de văzut ce fac cu ea.
Am făcut cel puţin două greşeli care m-au costat: am început puţin prea tare şi nu am apucat, de la ultima cursă, să mă îndop cu carbohidraţi cât să am energie pentru ce mă aştepta: patru ture ceva mai lungi: bac - clădirea Mavlomar, atât pe Faleza Inferioară cât şi pe cea Superioară. În total, 5,5 km.
Prima am încheiat-o în 31'17, a doua în 1h05', a treia în 1h40'30'', pentru a finaliza la 2h17'55! Un mic dezastru, în condiţiile în care mi-am propus să fac la Roma semimaratonul în jur de 2h iar maratonul sub 4h30'.
Din fericire, nu am terminat cursa epuizat, ci doar dând vina. Ba că jumătate din traseu a fost numai gheaţă, ba că pământul e rotund şi eu am nimerit partea în care trebuie să-l urci, ba că...
Am primit o lecţie, rămâne de văzut ce fac cu ea.
vineri, 5 februarie 2010
Asfalt!
"Pământ!" strigau marinarii lui Columb în urmă cu peste 500 de ani, când dădeau peste ce credeau ei că sunt Indiile. "Asfalt!" am răcnit şi eu azi, bucuros că văd petice de trotuar fără zăpadă ori gheaţă. Prima dată în acest an!
Jumătate pe asfalt, jumătate patinând pe gheaţă ori zăpadă, am încheiat două ture de faleză cu cel mai bun timp înregistrat de când alerg: 54'59'' (10 km), intermediar cu 44'02'' (8 km), 37'16'' (5 km) şi 11' (2 km).
Jumătate pe asfalt, jumătate patinând pe gheaţă ori zăpadă, am încheiat două ture de faleză cu cel mai bun timp înregistrat de când alerg: 54'59'' (10 km), intermediar cu 44'02'' (8 km), 37'16'' (5 km) şi 11' (2 km).
miercuri, 3 februarie 2010
Pleacă liniştit, tovarăşe Nicolae!
Sunt zece ani de când te înjur aproape zilnic. Zece ani de când mă întreb cu ce au greşit gălăţenii de au parte de un primar care nu a făcut nimic relevant, cum ar fi să rezolve problema spaţiului verde, a maidanezilor, a locurilor de parcare ori a contrucţiilor haotice.
Ieri aveam de făcut 15 km de alergare uşoară, adică trei ture de faleză. După doar un kilometru, trebuia să trec printr-o baltă cu apă îngheţată, ce ocupă vreo vreo opt metri din trotuar, aproape de trecerea bac. Sau s-o ocolesc, urcat pe o ţeavă. M-am cocoţat, cum am mai facăt de multe alte sute de ori. De această dată, nu am mai reuşit să-mi păstrez echilibrul.
Am fost un prost că te-am înjurat toţi aceşti ani, tovarăşe primar! Poţi pleca liniştit. Până la urmă, tot m-am ales cu ceva de pe urma faptului că achit taxe în Galaţi: un deget luxat, genunchiul drept umflat şi un umăr zdrelit.
Câteva secunde, am vrut să renunţ la alergare. Am continuat, ud la picioare, plin de noroi din cap până în picioare, şi am încheiat 10 km prin zăpadă în 61'.
Ieri aveam de făcut 15 km de alergare uşoară, adică trei ture de faleză. După doar un kilometru, trebuia să trec printr-o baltă cu apă îngheţată, ce ocupă vreo vreo opt metri din trotuar, aproape de trecerea bac. Sau s-o ocolesc, urcat pe o ţeavă. M-am cocoţat, cum am mai facăt de multe alte sute de ori. De această dată, nu am mai reuşit să-mi păstrez echilibrul.
Am fost un prost că te-am înjurat toţi aceşti ani, tovarăşe primar! Poţi pleca liniştit. Până la urmă, tot m-am ales cu ceva de pe urma faptului că achit taxe în Galaţi: un deget luxat, genunchiul drept umflat şi un umăr zdrelit.
Câteva secunde, am vrut să renunţ la alergare. Am continuat, ud la picioare, plin de noroi din cap până în picioare, şi am încheiat 10 km prin zăpadă în 61'.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)