Respect!

„Ce simţi după ce termini 14 zile de alergare însumând 840km pe un traseu care a tăiat România de la Nord-Est la Sud-Vest? Greu de spus. În ultima etapă am alergat împreună, tăcuţi, iar eu unul nu puteam să mă abţin să rememorez momentele din această traversare. Puţin regret că totul s-a terminat, multă bucurie pentru realizare, un fel de linişte melancolică sau mai bine zis gol în stomac care nu pot să-l umplu cu nimic.

Pe linia de sosire, improvizată în Parcul Dragalina din Orşova, ne-am îmbrăţisat toţi cei prezenţi: alergătorii: Şerban, Gabi, Corin şi Daniel şi cei care ne-au însoţit, ajutat şi suportat: Ioana, Oana, Haijni, Mihai, Cristian şi Paula. A fost un moment la care am visat timp de două săptămâni, a fost drogul care ne-a ajutat să ne trezim zi de zi la 5 dimineaţa şi să înşirăm 60 de kilometri prin arşiţă sau frig. Privind pe hartă distanţa acoperită îmi vine şi mie greu să cred că am reuşit încă o dată cu ajutor de la Dumnezeu să legăm în alergare o nouă "Diagonală a Nebunilor"”. Cuvintele îi aparţin lui Şerban Chiurlea, unul din cei patru temerari care a încheiat duminică traversarea României, în alergare.

“Ultima etapa a fost una scurtă (37km). Am alergat-o grupat, la un ritm lejer, aşa de cooldown, cum spunea şi Şerban, numai bun să rumeg pe îndelete ce a însemnat această cursă. O cursa lungă, însă privind în urmă, parcă ieri am plecat din Rădauţi-Prut. Am alergat uşor, am stat să facem poze şi cu toate astea la ora 11, treceam linia de finish pregătită cu atenţie de echipa de suport (Oana, Ioana, Hajni, Paula, Mihai şi Cristian) împreună cu ceilalţi trei nebuni: Serban, Corin şi Daniel. Îmbrăţişări, felicitări şi şampanie urmate de câteva poze de grup.
Un final la care am visat cu toţii timp de două săptămâni însă unde ne-am bucurat mai mult sau mai puţin în linişte Probabil eram cu toţii melancolici pentru că s-a terminat această frumoasă aventură. Seara ne-am răsfăţat cu o plimbare cu barca pe Dunăre. A fost superb!”. Sunt vorbele lui Gabriel Solomon, alt temerar care a încheiat, în alergare, cursa de 840 de km în care a traversat România de la NE la SV.
Celor patru finalişti, celui de-al cincilea care a făcut “doar” jumătate din traseu şi întregii echipe tehnice: RESPECT! Superb şi gestul de a trece împreună linia de finish, demonstrând că “Diagonala Nebunilor” a fost o cursă a prieteniei şi nu o competiţie a orgoliilor.
Revenind la picioarele mele, m-au purtat astăzi 6,34 km (36’19’’ – o viteză medie de 10,5 km/h). Faţă de săptămâna trecută, am pierdut 1,5 kg. Încep să câştig kilometri.